In tot pamintul a iesit vestirea lor si la margimile lumii cuvintele lor (Psalm 18, 4 ).
In fiecare an, pe data de 29 iunie, facem pomenirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Este o sarbatoare cu profunde rezonante spirituale in sufletele crestinilor care cinstesc pe cei doi mari corifei ai Apostolilor, care si-au inchinat intreaga viata propovaduirii "cu timp si fara timp" a Evangheliei lui Hristos, ba mai mult, au pecetluit aceasta lucrare cu sangele lor varsat martiric pentru Hristos si pentru Biserica Sa. Aceasta dateaza inca din secolul II al erei crestine si evlavia credinciosilor s-a materializat in ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii crestini si marii parinti ai Bisericii s-au intrecut in a-i elogia pe cei doi apostoli care, prin cuvantul si sangele lor, uniti in Hristos, au plamadit Roma crestina si Biserica intreaga. Din Sfintele Evanghelii, cunoastem ca Sfantul Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona si frate mai mare al lui Andrei, cel dintai chemat de Domnul la lucrarea apostoliei. El s-a numit Simon pana cand Mantuitorul i-a schimbat acest nume in Chefa sau Petru. Luand cunostinta de ideea mesianica, Sfantul Petru a devenit un adept zelos al acesteia si a fost primul care l-a numit pe Iisus "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu" (Matei 16, 17-19). Biserica crestina este intemeiata pe credinta, tare ca piatra, in dumnezeirea Mintuitorului Hristos, marturisita de Sfantul Apostol Petru. Dupa Pogorarea Sfantului Duh la Rusalii, Sfantul Petru a fost cel dintai care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos cel rastignit si inviat, indemnindu-i pe toti la pocainta si intoarcere la credinta (Fapte 3, 19). Din Ierusalim, dupa intemeierea Bisericii Crestine, in ziua Cincizecimii, Sfantul Petru a mers sa vesteasca Evanghelia Imparatiei în Antiohia, Pont, Galitia, Capadochia, Bitinia si la Roma, unde a suferit si moarte de martir, la 29 Iunie, în anul 67 D.C. Potrivit unei vechi traditii, Sfantul Petru a cerut sa fie rastignit cu capul in jos, dorind sa arate deosebirea dintre chinurile sale si cele ale Dumnezeiescului sau invatator. Sfantul Petru a fost unul dintre cei trei apostoli pe care Mantuitorul Hristos i-a facut martori ai Slavei Sale Dumnezeiesti pe muntele Taborului. De la Sfantul Apostol Petru ne-au ramas scrise, in Canonul Noului Testament, doua epistole sobornicesti, mult folositoare vietii crestine. Sfantul Apostol Pavel, supranumit "apostolul neamurilor", pentru ca a predicat Evanghelia, mai ales paginilor, s-a nascut intr-o familie de iudei bogati în Tarsul Ciliciei, primind o educatie stralucita in scoala rabinului Gamaliel. La inceput, Saul, caci asa fusese numit la nastere, a fost un adept infocat al legii mozaice si un dusman de moarte al crestinilor. Este cunoscuta intamplarea petrecuta pe drumul Damascului, cand, plecat sa-i persecute pe crestini, Saul se intalneste cu Iisus cel inviat si se converteste la crestinism devenind, cum spune Fericitul Augustin, "din lup miel, din persecutor infocat un vestitor neobosit al Evangheliei, invatator si apostol al popoarelor". A propovaduit pe Hristos tuturor strabatand, în trei calatorii misionare, toata Asia, Spania, Britania si Italia, infiintand comunitati crestine, hirotonind episcopi, preoti si diaconi. De la Sfantul Apostol Pavel ne-au ramas 14 epistole scrise cu diferite ocazii si in timpuri diferite, din care emana grija neobosita a apostolului pentru propovaduirea si pastrarea nealterata a invataturii crestine. Ajungand la Roma, a doua oara, Sfantul Pavel a fost inchis si condamnat la moarte de catre crudul imparat Nero, taindu-i-se capul si cistigand in aceeasi zi, de 29 Iunie, a anului 67 D.C., impreuna cu Sfantul Petru, cununa cea nevestejita a muceniciei. Pe locul unde a fost rastignit, în Roma, Sfantul Petru, in circul neronian, acum, se ridica basilica Sfantul Petru, iar in locul martiriului Sfantului Pavel, de pe via Ostia, crestinii au ridicat o biserica inchinata lui, si anume, biserica "San Paulo fuori la mura", adica biserica din afara zidurilor cetatii. Sfantul Petru este patronul agricultorilor. In calendarul agricol, sarbatoarea are o mare insemnatate, iar oamenii satelor o respecta cu stricteţe. Se spune ca de Simpetru nu se scutura merii pentru ca, altfel, peste recolta se va abate grindina. Pana in aceasta zi, nici o femeie nu trebuie sa manince mere, ca altfel ii va supara pe morţi. În ziua sarbatorii se obisnuieste sa se imparta si pomeni de sufletul celor morti (Mosii de Simpetru). Femeile duc la biserica mere dulci sau acre, coliva, miere in faguri si lumanari. Ritualurile alocate acestei zile au, uneori, si usoare conotatii de cochetarie. Se spune ca oamenii pistruiati, ca sa scape de pete, trebuie sa se spele, pe fata, cu apa la miezul noptii, imediat dupa primul cantat al cocosului.
Se spune, in popor, ca la solstiţiul de vara cucul amuteste. Pasarea fara cuib isi pierde glasul de Sinziene sau de Simpetru de Vara, cand, zice traditia, cucului ii vine de hac un bob de orz. Cantecul cucului, orologiu pentru masurarea timpului in calendarul popular, incepe sa fie auzit la Blagovestenie sau de Ziua Cucului (25 martie). In traditia populara, acestei pasari i s-au atribuit si proprietati de oracol. Cucul ii urseste omului prin modul diferit de a canta (locul, numarul cantarilor, pe ce sta cand canta) norocul, sanatatea, casatoria sau moartea. Oamenii satului stiu ca dupa "Amutitul cucului" nu mai este mult pana la seceris. La Simpetru de Vara inceteaza a mai canta si privighetoarea.
Sfantul Pavel a scris, in Epistola catre Corinteni, cel mai frumos imn dedicat dragostei, explicand ce inseamna ea cu adevarat. Dragostea este scopul vietii oricarui crestin, iar Pavel o descrie in cuvinte simple care ajung la sufletul oricui: „Dragostea indelung rabda, este binevoitoare, nu pizmuieste, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda”.
Rugaciune catre Sfintii Apostoli Petru si Pavel:
Apostoli slaviti ai Domnului, Mantuitorul v-a randuit ca stalpi ai Bisericii pe care a intemeiat-o. Pe tine, Sfinte Petre, Mantuitorul te-a ales ca piatra de temelie a Sfintei Biserici si ti-a dat misiunea si harul de a intari in credinta pe fratii tai. Pe tine, Sfinte Pavele, Mantuitorul te-a facut din dusman prieten, iar Duhul Sfant te-a ales sa dezvalui neamurilor comorile invataturii crestine. Amandoi ati lucrat, cu insufletire, la raspandirea Imparatiei lui Hristos, pecetluindu-va marturia cu sangele vostru. Acum, va bucurati de vederea Lui Dumnezeu in Slava cereasca. Priviti spre Biserica lui Hristos, care se straduieste sa calauzeasca popoarele la lumina Evangheliei si la izvoarele tamaduitoare ale harului. Amin!
Colectivul acestui blog ureaza un sincer si calduros "LA MULTI ANI!", multa sanatate, fericire, Iubire si Lumina pe Calea Vietii, tuturor persoanelor care poarta numele acestor Sfinti Apostoli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu