Crestinii ortodocsi si cei greco-catolici sarbatoresc anual, pe data de 24 iunie, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, zi cunoscuta in popor si sub denumirea de "Sanziene" sau "Dragaica".
In religia crestin-ortodoxa, Sfantul Ioan Botezatorul este unul dintre cei mai importanti prooroci, fiind cunoscut ca Inaintemergatorul Mantuitorului Iisus Hristos pentru faptul ca, o lunga perioada de timp, el a fost cel care i-a anuntat venirea. Sfantul Ioan l-a botezat pe Iisus in apa Iordanului, anuntand, tuturor, sosirea pe Pamant a mult asteptatului Mesia.
Putini stiu, insa, povestea nasterii Sfantului Ioan. Acesta a fost fiul preotului Zaharia si al Elisabetei, un cuplu ajuns la batranete fara a avea copii. Cuprins de tristete, intrucat in acele zile se spunea ca aceasta este o pedeapsa de la Dumnezeu, Zaharia s-a dus in templu pentru a aduce o jertfa Domnului si pentru a se ruga. Acolo, i s-a aratat un inger pentru a-l anunta faptul ca, peste noua luni, i se va naste un fiu, caruia va trebui sa ii puna numele Ioan. Zaharia a amutit de uimire, si de-abia peste noua luni a putut vorbi din nou, povestindu-le oamenilor minunea la care a fost partas.
Viata Sfantului Ioan Botezatorul a fost pusa in slujba lui Dumnezeu, numele “Ioan” provenind din ebraica (Iohanan), semnificand “Dumnezeu s-a milostivit de voi”. Acesta este mesajul transmis parintilor lui, dar si mesajul adresat tuturor celor ce ascultau predicile Sfantului, atunci cand acesta anunta venirea pe Pamant a Fiului lui Dumnezeu.
De noaptea Sanzienelor sunt legate numeroase obiceiuri si acte magice, credinte si practici divinatorii: atunci infloreste, pentru o clipa, iarba fiarelor, care desfereca orice incuietoare. In aceasta noapte, povestesc oamenii, animalele capata glas si se strang la sfat.
In unele zone, in noaptea de 23 spre 24 iunie, se aprinde Faclia de Sanziene ce marchează solstitiul de vara. Flacaii satului se aduna in acea noapte pe un loc inalt, de unde sunt vazuti de toti, si invirtesc facliile, strigind: Faclia, maaa!...
Denumirea de Sanziene vine de la "Sancta Diana", originea fiind un cult pentru zeita romana Diana. Cuvintul "Sanziene" este folosit mai ales in Ardeal, in timp ce in Muntenia si Oltenia se foloseste "Dragaica", dupa denumirea slava. Desi varianta cultului pentru Diana este cea sustinută de majoritatea specialistilor, exista si ipoteze ca sarbatoarea si-ar avea originea într-un cult geto-dac al Soarelui.
Sanzienele sunt mici flori galbene, pe care fetele le culeg si le impletesc in forma de coronita sau de cruce. Aceste cununi se pun in case, pe porti si chiar pe grajduri, pentru a aduce prosperitate si fertilitate. Se spune chiar ca aceasta cununa de sanziene poate prezice maritisul fetelor.
Astfel, fata nemaritata aruncă o cunună pe acoperis. Daca aceasta nu se mai intoarce, inseamna ca se va marita in curind. Un alt obicei este aruncatul peste vite: cununa de sanziene ramasa pe o vita tanara inseamna un sot tanar, pe una batrana - un sot mai in virsta.
In Muntenia, fetele se adunau de Dragaica si alegeau pe una dintre ele care sa joace rolul zeitei Dragaica, pe capul ei punand o cununa din florile cu acelasi nume. Fata era imbracata in mireasa, ceremonialul fiind unul nuptial.
De Sanziene se culegeau cele mai multe plante de leac. Persoanele care faceau acest lucru, in afara faptului ca trebuiau sa cunoasca virtutile terapeutice ale plantelor tamaduitoare, aveau obligatia sa fie curate trupeste si sufleteste, sa rosteasca anumite cuvinte, sa rasplateasca pamantul, de unde au rupt planta, cu paine, sare si seminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu