Ceea ce voi aborda, in continuare, nu este tema generala a fricii. S-au scris si se vor scrie carti intregi legate de radacinile, efectele, tiparele si modalitatile prin care poate fi depasita frica.
Va voi impartasi ceva ce am inteles de curand, o viziune subiectiva, dar din care poate sa se inspire si altcineva, cu folos.
Mi-am dat seama cat de multe frici absurde am acumulat de-a lungul anilor, din cele mai diverse surse: din povesti, din filme, de la cei din jur… Si, desi sunt absurde, m-au influentat in moduri mai mult sau mai putin vizibile, in alegerile si starile mele zilnice.
Sa va dau un exemplu: recent, am petrecut mai multe seri, singura, acasa, si au fost momente cand ma trezeam uitandu-ma in urma mea, pe hol, sau lasand o lumina aprinsa, noaptea, sau tresarind usor la unele zgomote banale. Imi dau seama, rational, ca sunt temeri ridicole, dar zecile de filme si povesti de groaza, auzite si vazute, in trecut, isi spun cuvantul. Si, imi lasa senzatia ca «ceva» pandeste in intuneric si trebuie sa ma feresc. Imi e familiara senzatia; cred ca multi oameni o au, cel putin in subconstient, doar multi dintre noi am fost expusi la povesti similare…
Si totusi, azi, ceva s-a revoltat in mine: cum adica? Sa imi fie teama, de ce anume? De povestile inventate de altii, de aparitiile din fictiunile facute pentru a vinde filme? Mi-am dat seama ca toate aceastea exista undeva in subconstientul meu si sunt atrase de diverse contexte care au cele mai mici similitudini cu ele. Si am zis: gata. Pana aici. Ma voi certa cu fiecare astfel de gand, amintindu-i ca e inventia altcuiva, ca nu face parte din realitatea mea si ca nu ii mai permit sa ma influenteze. Pentru mine, functioneaza aceasta confruntare constienta si ferma, mai mult decat ar functiona autosugestia de genul: «totul e ok, sunt in siguranta». Simt ca retez din radacina fiecare fior de frica ridicola si imi dau seama ca era cazul sa o fac mai demult.
Stiu ca, in lume, exista forte de toate felurile, dar cum ar fi sa facem o curatenie generala printre fricile noastre, sa pastram doar ceea ce ne ajuta sa supravietuim si sa reducem la tacere temerile ridicole, care nu fac parte din Natura noastra Divina, dar pe care le-am invatat de la mediul extern?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu