Atenuarea conflictului intre generatii

Conflictul dintre generatii a existat dintotdeauna, indiferent de epoca, zona geografica sau cultura. De o parte se afla tinerii, cu dorinta lor de libertate, nonconformisti, condusi de dorinta de a-si dirija singuri viata. De cealalta parte sunt parintii, bunicii, profesorii, dornici sa-i ocroteasca, sa le impartaseasca din experienta lor de viata, uneori cicalitori si intransigenti. Si de o parte si de alta intentiile par a fi bune, dar, cu toate acestea, apare conflictul.
Oricum s-ar fi manifestat in trecut acest conflict, evolutia sociala din zilele noastre pare sa il transforme intr-o prapastie adinca.
Exista oare solutii pentru atenuarea conflictului? Cu siguranta ca da, dar este nevoie de mult efort. Primii care ar trebui sa faca pasul sunt cei mari. Si ar putea incepe de cind se naste copilul, pentru ca este mai usor sa previi decit sa repari. Este bine ca parintii sa-si faca timp sa-si cunoasca propriii copii, sa discute cu ei, sa afle intotdeauna ce doresc si cum gindesc. Astfel nu vor mai fi nepregatiti sau pusi in fata unui fapt implinit. Cunoscindu-si bine copilul, vor putea prevedea o actiune gresita a acestuia si vor avea mai mult timp la dispozitie pentru a opri o actiune sau o decizie nepotrivita, cautind metoda adecvata. Necunosterea propriilor copii, acordarea unui timp insuficient pentru discutii nu face decit sa ii indeparteze, sa caute intelegere in alte parti si asfel ii vor putea pierde poate pentru totdeauna.
„Mama si tata”, dati-i copilului vostru dreptul de a-si exprima dorintele, chiar daca uneori vi se pare prea greu sa le intelegeti. Lasati-i libertatea de a avea dorinte, pareri, opinii personale. Negociati cu el si, uneori, puteti face chiar si compromisuri. Explicati-i intotdeauna de ce si unde a gresit, inainte de a-l pedepsi. Unii parinti doar isi pedepsesc copiii, fara sa le spuna ce anume au gresit.
Dorinta de independenta este unul dintre motivele principale ale conflictelor dintre adulti si copii.
Va puteti exercita autoritatea si altfel decit in mod dictatorial: cu blindete si cit mai discret, sugerindu-i si nu impunindu-i solutiile cele mai bune si lasindu-l, totodata, sa creada ca le-a descoperit prin propriul rationament. O forma de impunere brutala, taioasa si fara drept de apel din partea lui va fi sortita esecului, si mai tirziu paharul copilului se va umple. Atunci va fi, intr-adevar, foarte greu sa actionati pentru ca, interzicindu-i si spunindu-i mereu „nu”, nu veti face decit sa-i invatati sa va raspunda cu „nu”, sa devina negativisti, lipsiti de incredere, de intelegere, de afectiune si sa caute in afara familiei ceea ce ii lipseste.
Auziti mereu spunindu-se: „Ai copii mici, ai probleme mici, ai copii mari, ai probleme mari”. Este foarte adevarat si, cu cit cresc in virsta, copiii trebuie tratati cu tot mai multa rabdare si tact, trebuie sa li se ofere timp pentru discutii si dreptul de a fi implicati in viata familiei si a lor personala.

Artemis