fericirea suntem noi
aflati mereu in cautarea noastra.
ne jucam ascunzandu-ne de rasuflarea ei,
punem mainile la ochi, sa nu ii vedem culorile,
ne astupam urechile, sa nu o auzim...
si nu ne dam seama
ca ea nu ne vorbeste, nici nu ni se-arata,
o simte doar sufletul nostru
si intotdeauna, dar intodeauna,
stie cand o intalneste.
el nu o confunda
nici cu entuziasmul micilor sau marilor noastre impliniri,
nici cu uitate, pierdute sau regasite vise,
nici cu ceea ce ne dorim sau primim de la ceilalti...
fericirea e sufletul nostru atunci cand se deschide,
si, liber, isi ofera tainele si frumusetea,
e-n bratele noastre cand imbratiseaza
si-n ochii nostri cand ne oglindesc adancimile.
fericirea suntem noi, spunand lumii si vietii,
un "te iubesc" fara nicio masca si fara nicio teama.
am invatat sa ni se para
ca e departe, ca n-o putem ajunge,
si ne multumim cu mult mai putin,
gasindu-ne scuze si, treptat, renuntand...
dar ziua in care ceva se intampla
si-n noi se trezeste o neasteptata lumina,
e semn ca fericirea ne-a gasit
aducandu-ne, drept raspuns, toata iubirea vietii si a lumii-ntregi.
nu stiu cum altfel sa o spun...
decat ca noi suntem, cu adevarat, fericirea noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu