„… Dumnezeu, desi voind sa-si arate mania si sa-si faca cunoscuta puterea, a tolerat cu multa indelunga rabdare niste vase ale maniei…” (Romani 9:22)
Toleranta este un cuvant care se poate explica si aprofunda, el avand multe fatete. Cateodata, cand vorbim despre toleranta, folosim acelasi termen, dar o intelegem in mod diferit, pentru ca si noi suntem diferiti. O putem accepta si adopta in maniera noastra, in functie de disponibilitatea sufleteasca fata de ceilalti, dar si fata de noi insine.
Astfel, o putem privi ca o ingaduinta sau ca o indulgenta. Atunci cand ne referim la corpul uman, vom spune ca tolereaza bine anumite mancaruri, medicamente, etc. In unele cazuri, insa, poate avea si repercursiuni negative, ca de exemplu: admiterea unei mici abateri de la greutate, de la calitate, de la rigurozitate, de la punctualitate etc, acestea putandu-se intampla, tocmai, pentru ca suntem prea toleranti cu micile noastre defecte.
Pe de alta parte, cand vorbim despre toleranta pentru armonie, avem in vedere celalalt aspect, cel pozitiv.
Toleranta este ca zaharul intr-o ceasca de cafea. In cantitate corespunzatoare, ea iti poate aduce gustul perfect, placerea, buna dispozitie, in clipele in care o savurezi si, cateodata... chiar pentru o intreaga zi. Iti poate indulci viata, iti poate descreti fruntea si poate insenina cerul sufletului. Din pacate, daca, probabil, suntem generosi atunci cand este vorba despre zahar, de multe ori, uitam sa fim la fel, atunci cand subiectul in discutie este... toleranta.
Ea pretinde echilibru, iar mentinerea acestuia nu se obtine in mod facil. Nu este usor sa fii tolerant.
Noi, oamenii, ne asemanam cu un pendul care se balanseaza dintr-o parte intr-alta. Uneori, suntem prea putin toleranti, alteori, toleram prea mult.
Daca toleram prea mult, familia si/ sau mediul, din care facem parte, s-ar putea sa aiba de suferit, pentru ca stricam echilibrul, sau contribuim, mai mult, la adancirea dezechilibrului. Toate acestea, se pot intampla pentru ca sunt destul de putini cei carora le pasa, cu adevarat, de semenii lor si sunt interesati sa analizeze ce este corect si ce este gresit, iar atunci cand descopera eroarea sa o constientizeze si sa ii ajute si pe ceilalti sa o faca.
Daca, dintr-o iubire prost inteleasa, toleram tot ce fac copiii nostrii, nu le usuram viata, cum ar crede unii dintre noi, ci chiar ii impidicam sa evolueze, sa fie impliniti si fericiti, pentru ca noi, de fapt, nu ii ajutam sa devina constienti de rolul lor in lume si pregatiti sa-si asume responsabilitatile ce le revin in viata.
Pe de alta parte, un proverb chinez spune ca: „Oamenii toleranti nu sunt niciodata stupizi, iar oamenii stupizi nu sunt niciodata toleranti”. El contine mai mult decat o farima de adevar, intrucat, a fi tolerant este o provocare ce necesita respect fata de normele corespunzatoare de conduita, precum si fata de semeni.
Poate ca, in loc sa cautam, intotdeauna, sa avem ultimul cuvant, ar fi mai bine sa invatam sa-i ascultam si pe ceilalti, sa le intelegem pozitia si sa retinem ceea ce ne este de folos.
Este un adevar demonstrat ca, persoanele, care cultiva rabdarea si respectul fata de ceilalti, au parte de o cunoastere si de o intelegere mai profunda a vietii, care, de cele mai multe ori, conduc spre armonie, echilibru si fericire. Astfel de oameni traiesc cu intelepciune si bucurie fiecare clipa.
De aceea, pentru fericirea noastra si a celorlalti si din respect pentru viata, ori de cate ori este implicata o preferinta personala, poate ca ar fi bine sa fim mai flexibili si sa le permitem celorlalti sa se bucure de alegerea pe care au facut-o.
Articol scris de Artemis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu