In fiecare an, pe 6 august, crestinii ortodocsi sarbatoresc Schimbarea la Fata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Evenimentul tainic petrecut pe muntele Tabor (situat in apropierea orasului israelian Nazareth)
"… a luat pe Petru si pe Iacob si pe Ioan si s-a suit intr-un munte inalt si si-a schimbat fata inaintea lor si hainele lui s-au facut stralucind si albe foarte ca zapada si s-a aratat lor Ilie cu Moise si graiau cu Iisus… Si s-a facut un nor umbrindu-i pe dinsii si a vazut glas din nor, zicind: "Acesta este fiul meu cel iubit, pe acesta sa-l ascultati!"
(Marcu, 9, vs. 2-7).
De acest moment sint legate, de veacuri, si o serie de credinte si obiceiuri populare. Probojenie una din denumirile populare ale sarbatorii este derivata din cuvantul slav "preobrajenie" (transformare, prefacere sau chiar schimbare). Probojenia avea si valente premonitive in credintele populare: daca aceasta zi era insorita si calda, toamna urma a fi roditoare, iar daca ploua, toamna va fi trista, innegurata. Se spune ca in aceasta zi pleaca berzele. Se crede, astfel, ca din acest moment intreaga natura capata amprenta toamnei: culorile florilor palesc, apa din izvoare si fintini devine mai rece, fructele incep sa se coaca, iar cerul diminetilor are o culoare mai puternica. Agricultorii cred ca, dupa 6 august, este posibila oricind caderea brumei, dar rareori se intimpla asa, in schimb, isi mai face aparitia grindina. Tot din 6 august sunt estimate roadele livezilor, din convingerea ca de atunci inainte fructele nu se mai "aleg", adica nu mai cad singure si vor ajunge sa se coaca. In preajma acestei sarbatori, stupii care au fost transportati in pastorala sunt pregatiti sa fie adusi acasa, din aceeasi credinta ca florile "palesc" si nu mai au in ele dulceata, iar apicultorii folosesc acest prilej pentru a evalua productia de miere. Detinatorii de finete considera ca acum este momentul cositului otavei, pentru ca inainte de 6 august se crede ca ar avea un gust dulceag si se obtine mai putina, in schimb, cosita imediat dupa aceasta data, se spune ca este sarata si consistenta ca si fanul din prima recolta. Cerbii si ursii coboara spre ape, inainte de a-si pregati adaposturile pentru hibernare.
Femeile pastreaza si ele, mai ales in mediul rural, diferite credinte si obiceiuri. De pilda, nu mai lasa noaptea ferestrele deschise, nu atat de teama frigului care se instaleaza spre toamna, ci din credinta ca, in miez de noapte, duhurile rele se trag, de frig, in case si ca membrii familiei atinsi de ele raman o vreme cu membrele intepenite sau strambe, de parca i-ar fi tras curentul. Tot printre femei este raspandita credinta ca durerile de cap ivite in aceasta zi persista tot anul sau ca, daca se spala in zorii zilei cu roua din gradina, luata de pe florile abia imbobocite, chiar si batrinele cu chipul zbircit pot redeveni frumoase sau macar vor fi privite cu mai multa placere de omul iubit. Tinerele necasatorite evita sa se priveasca in oglinda in seara premergatoare sarbatorii, de teama ca vreun duh necurat ascuns acolo sa nu le fure frumusetea, lasindu-le strimbe si pocite. In schimb, daca au o fintina noua, din care nu s-a baut inca apa, se grabesc sa priveasca in ea in miez de noapte, dupa o zi intreaga de post, la lumina unei luminari, in speranta ca apa se va tulbura usor si va lasa sa se intrevada chipul ursitului. Metoda este folosita si de vaduvele tinere, dar femeile varstnice spun ca "vedenia" apare numai daca au fost credincioase defunctului si nici macar in vis nu au pacatuit.
Aceeasi data este si reperul unor prognoze meteo populare pe termen scurt. Se crede ca, daca vremea se schimba brusc in aceasta zi, aspectul sau nou se va mentine acelasi pana la 15 august, cind se serbeaza Adormirea Maicii Domnului, numita popular Sfinta Maria Mare.
Pentru sufletul mortilor se dadea pomana din "coliva de struguri", alaturi de colacul sau painea din griu nou, pentru a-i face partasi la rodul anului si bucuria omului. In cuptoare se aprindea focul cu "pahuiul" de la Armindeni, pentru a se coace painea sfinta din griu nou, consumata de toti membrii familiei, ca act "sacramental"
Artemis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu