Nasterea Maicii Domnului – sarbatoarea luminii si iubirii

Fiind un popor preponderent crestin ortodox, avem numeroase zile ce praznuiesc diversi sfinti sau evenimente cu o importanta deosebita in religia noastra . 8 septembrie este un prilej de sarbatoare pentru toti romanii, intrucat celebram Nasterea Maicii Domnului, este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie.
Potrivit Bibliei , in aceasta zi s-a nascut Fecioara Maria, din parintii Ioachim si Ana, oameni cu credinta in Dumnezeu care, atunci cand au ajuns la batranete fara sa aiba copii, au inceput sa se roage la Duhul Sfant sa nu ii lase fara urmasi. Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni.
Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu . Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. .Isi doreau un copil si, pentru ca evreii fara urmasi nu aveau voie sa aduca jertfe la Templu, Ioachim, tatal Mariei, s-a retras in pustiu timp de 40 de zile pentru a se ruga, in timp ce Ana i-a promis lui Dumnezeu ca daca ii va darui un fiu, ii va da sa slujeasca in Biserica. Arhanghelul Gavril a fost cel care a anuntat nasterea Fecioarei. Ioachim a aflat primul, dupa care a fost anuntata si Ana, careia i s-a spus ca trebuie sa puna fetei numele Maria care, in traducere simbolica, inseamna spuma marii.
Ingerul Gavriil sa arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc "se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu".( Luca 1, 4-23) "
In constiinta religioasa, Fecioara Maria a avut intotdeauna un rol primordial. Numeroase biserici poarta hramul sfintei, credinciosii venind sa i se roage pentru casatorie, maternitate, despaguburi, sanatate etc. La fel ca si in religie, Sfanta Maria este vazuta ca un intermediar intre lumea pamanteana si divinitate si in basmele populare romanesti.
Aceasta zi marcheaza, in calendarul arhaic, sfarsitul verii. In data de 8 septembrie randunelele isi iau deja zborul spre tarile calde, iar insectele si reptilele incep sa se ascunda in pamant ceea ce inseamna ca e timpul lucrarilor agricole de toamna.
- la aceasta data, romanii nu aprind focul in vatra deoarece se spune ca acest lucru ar aduce ghinion si boala.
- de ziua Fecioarei, crestinii aprind o candela care arde intreaga zi.
- in perioada dintre Sfanta Maria Mare si Sfanta Maria Mica inca se mai pot culege ierburile si florile care ar fi bune de leac.
- in aceasta zi nu se lucreaza.
- dupa aceasta data se incep muncile agricole: semanatul graului, secarei si al orzului; culesul viilor; batutul nucilor, pentru ca se spune ca asa la anul fac din nou rod; jupuirea cojii de pe ulmi (ce va fi folosita primavara la legatul vitei-de-vie).
In diferite regiuni ale tari se organizeaza diferite targuri si iarmaroace.
Se zice ca dupa Sfanta Marie Mica vremea incepe sa se strice, anuntand capriciile toamnei, iar frigul isi face tiptil simtita prezenta, de altfel exista si vorba: "O trecut Santamarie, leapada si palarie!" - adica palariile se agata in cui, fiind inlocuite, desigur, de caciuli.
- in ziua de Sfanta Marie Mica se impart struguri si prune de sufletul mortilor.
- se mai zice ca femeile care isi doresc prunci e musai sa mearga in ziua de sarbatoare la biserica si sa se roage din tot sufletul, precum au facut-o Ioachim si Ana; la fel si femeile deja insarcinate intrucat Maica Domnului le va ajuta sa aiba nastere usoara.
- in aceasta zi este dezlegare la peste, astfel ca multe gospodine urmeaza traditiea si pregatesc mancaruri exclusiv pe baza de peste.
Fecioara Maria este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea bolilor etc.
Ea are trasaturile Nascatoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc.
In unele traditii, Maica Domnului - adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul - se roaga de Dumnezeu sa nu prapa­deasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele pe care le aduc acestea oamenilor.
Colectivul acestui blog ureza tuturor celor care isi sarbatoresc ziua numelui "LA MULTI ANI ", multa sanatate si veselie!

Artemis

Adormirea Maicii Domnului – sarbatoarea care uneste cerul cu pamintul

Mai mult decit oricind, in postul Sfintei Maria rugaciunile catre Maica Domnului sint balsam sufletesc si aducatoare de pace. Iata una dintre cele mai puternice rugaciuni, Izvor de bucurie duhovniceasca:

 „Bucura-te, tulpina de lumina a rugului nemistuit; 

 Bucura-te, pridvorule de smirna, prin care Dumnezeu s-a ivit;

 Bucura-te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;

 Bucura-te, lacrima care topesti tot launtricul ger;

 Bucura-te, toiag cu floare, intru a inimii calatorie;

 Bucura-te, fir de racoare izvorit in launtrica pustie;

 Bucura-te, zapada a mintii, de nici o patima ajunsa;

 Bucura-te, uimire sarutata cu duhovniceasca minune;

 Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfirsita rugaciune!”

 La 15 august, al fiecarui an, se sarbatoreste Adormirea Maicii Domnului, zisa Santamaria Mare. Este fara doar si poate cea mai importanta sarbatoare religioasa a verii. Incarcata cu semnificatii, obiceiuri si traditii mostenite din generatie in generatie, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului ne umple sufletul de bucurie, de caldura, de speranta si de incredere. Se spune ca mai inainte cu trei zile de mutarea sa de pe pamant, Maica Domnului a fost vestita de Arhanghelul Gavriil, care i-a zis: „Acestea zice Fiul tau: vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvantul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Indata, bucurandu-se, Maica Domnului s-a suit la muntele Maslinilor, unde s-a rugat indelung, apoi a coborat, pregatind cele lumesti pentru plecarea ei intru cele ceresti. Apoi, la casa ei s-au strans toti ucenicii lui Hristos, mai putin Toma, plecat in tinutul Indului, printre ei aflandu-se Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei, dar si apostolul Pavel, care desi nu-L cunoscuse pe Iisus din viata pamanteasca il venera pe El si pe Maica Sa. Intre acestea, fiind pregatita pentru trecere, Maica Domnului si-a pus sufletul in mainile Lui. Pe cand apostolii duceau trupul sau pentru ingropaciune, cetele ingeresti intonau imnuri, Petru canta si el cantarea cea de iesire, ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a limpezit. Vazand acestea, mai-marii iudeilor au pus netrebnici sa scuture trupul de pe nasalie si sa-l zvarle, dar acestia au orbit sau le-au cazut mainile ce le pusesera pe acel sfant pat. Apostolii au dus trupul la mormantul din gradina Ghietimani si dupa ingropaciune, trei zile au vegheat si in tot acest timp ingerii au cantat. In timpul acela Toma lipsise, sosind abia dupa trei zile si era tare mahnit ca nu vazuse pe Maica Domnului ca ceilalti. Apostolii au deschis cu grija mormantul, pentru ca si Toma sa se impartaseasca de vederea trupului Prea Sfintei Fecioare. Dar, minune, mormantul era fara sfantul trup, ci doar giulgiul se mai gasea acolo, ca marturie dreapta a mutarii la ceruri a Nascatoarei de Dumnezeu. Dar, spre deosebire de Fiul sau care s-A inaltat prin puterea Sa, Maica cea Preacurata a fost dusa la ceruri de catre ingeri. Si acolo, ea se roaga de-a pururi pentru noi. Se crede ca aceasta sarbatoare trebuie tinuta cu sufletul deschis mai ales de catre cei care isi doresc casatorie, vindecare de o boala sau de catre mamele care vor o nastere usoara si copii sanatosi. La 14 august este ziua Cercurilor Sfintei Marii, care se tin o zi inainte si o zi dupa Sfanta Maria. Superstitia spune ca femeile insarcinate trebuie sa tina aceasta zi, pentru a naste usor; cele care lucreaza in aceasta zi, vor suferi mult la nastere. Tot acum, noaptea, doi paznici se duceau la cimitirul satului, luau in tacere tarana de pe un mormant, o duceau la vrajitoare, care savarseau prin cuvinte magice legatul viilor, pentru a fi ferite de stricaciunile graurilor. Pe 15 august, conform traditiei, daca esti nemaritata, pentru ca cel sortit sa-ti apara in prag, trebuie sa ascunzi la san o planta numita “navalnic", sa tii candela aprinsa si sa pui in dreptul icoanei flori proaspat culese, considerate bune de leac si de dragoste. Iar daca te rogi cu credinta si incredere, atat pentru tine cat si pentru altii, ruga iti va fi ascultata. In credinta populara romaneasca, anumite lucruri sunt total interzise in aceasta zi, daca nu vrei ca fapta ta sa atraga tristetea si lacrimile Maicii Domnului. Este considerat, asadar, de rau augur sa mergi inapoi sau sa-ti tunzi parul si sa-l arunci la gunoi. In ziua de 15 august, in anumite zone ale tarii, femeile impart celor nevoiasi faguri de miere, prune si apa cu o lumanare aprinsa, pentru ca Maica Domnului sa mijloceasca pe langa cel de sus intru iertarea pacatelor celor decedati si izbavirea sufletelor acestora. In anumite parti ale Romaniei, gestul de a aprinde focul in vatra atrage dupa sine boala si nenorocul, iar barbatii nu au voie sa isi dea jos caciula sau sa se scalde in apele curgatoare. De asemenea, incepand cu aceasta sarbatoare, se da startul semanaturilor de toamna, se cobora in sat stanele de oi, iar batranii satului rostesc descantece pentru bunastarea recoltelor de struguri.

Colectivul acestui blog ureza tuturor celor care isi sarbatoresc ziua numelui "LA MULTI ANI ", multa sanatate si veselie!

Artemis

Sarbatoarea Luminii

In fiecare an, pe 6 august, crestinii ortodocsi sarbatoresc Schimbarea la Fata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Evenimentul tainic petrecut pe muntele Tabor (situat in apropierea orasului israelian Nazareth)

"… a luat pe Petru si pe Iacob si pe Ioan si s-a suit intr-un munte inalt si si-a schimbat fata inaintea lor si hainele lui s-au facut stralucind si albe foarte ca zapada si s-a aratat lor Ilie cu Moise si graiau cu Iisus… Si s-a facut un nor umbrindu-i pe dinsii si a vazut glas din nor, zicind: "Acesta este fiul meu cel iubit, pe acesta sa-l ascultati!"

(Marcu, 9, vs. 2-7).

De acest moment sint legate, de veacuri, si o serie de credinte si obiceiuri populare. Probojenie una din denumirile populare ale sarbatorii este derivata din cuvantul slav "preobrajenie" (transformare, prefacere sau chiar schimbare). Probojenia avea si valente premonitive in credintele populare: daca aceasta zi era insorita si calda, toamna urma a fi roditoare, iar daca ploua, toamna va fi trista, innegurata. Se spune ca in aceasta zi pleaca berzele. Se crede, astfel, ca din acest moment intreaga natura capata amprenta toamnei: culorile florilor palesc, apa din izvoare si fintini devine mai rece, fructele incep sa se coaca, iar cerul diminetilor are o culoare mai puternica. Agricultorii cred ca, dupa 6 august, este posibila oricind caderea brumei, dar rareori se intimpla asa, in schimb, isi mai face aparitia grindina. Tot din 6 august sunt estimate roadele livezilor, din convingerea ca de atunci inainte fructele nu se mai "aleg", adica nu mai cad singure si vor ajunge sa se coaca. In preajma acestei sarbatori, stupii care au fost transportati in pastorala sunt pregatiti sa fie adusi acasa, din aceeasi credinta ca florile "palesc" si nu mai au in ele dulceata, iar apicultorii folosesc acest prilej pentru a evalua productia de miere. Detinatorii de finete considera ca acum este momentul cositului otavei, pentru ca inainte de 6 august se crede ca ar avea un gust dulceag si se obtine mai putina, in schimb, cosita imediat dupa aceasta data, se spune ca este sarata si consistenta ca si fanul din prima recolta. Cerbii si ursii coboara spre ape, inainte de a-si pregati adaposturile pentru hibernare.

Femeile pastreaza si ele, mai ales in mediul rural, diferite credinte si obiceiuri. De pilda, nu mai lasa noaptea ferestrele deschise, nu atat de teama frigului care se instaleaza spre toamna, ci din credinta ca, in miez de noapte, duhurile rele se trag, de frig, in case si ca membrii familiei atinsi de ele raman o vreme cu membrele intepenite sau strambe, de parca i-ar fi tras curentul. Tot printre femei este raspandita credinta ca durerile de cap ivite in aceasta zi persista tot anul sau ca, daca se spala in zorii zilei cu roua din gradina, luata de pe florile abia imbobocite, chiar si batrinele cu chipul zbircit pot redeveni frumoase sau macar vor fi privite cu mai multa placere de omul iubit. Tinerele necasatorite evita sa se priveasca in oglinda in seara premergatoare sarbatorii, de teama ca vreun duh necurat ascuns acolo sa nu le fure frumusetea, lasindu-le strimbe si pocite. In schimb, daca au o fintina noua, din care nu s-a baut inca apa, se grabesc sa priveasca in ea in miez de noapte, dupa o zi intreaga de post, la lumina unei luminari, in speranta ca apa se va tulbura usor si va lasa sa se intrevada chipul ursitului. Metoda este folosita si de vaduvele tinere, dar femeile varstnice spun ca "vedenia" apare numai daca au fost credincioase defunctului si nici macar in vis nu au pacatuit.

Aceeasi data este si reperul unor prognoze meteo populare pe termen scurt. Se crede ca, daca vremea se schimba brusc in aceasta zi, aspectul sau nou se va mentine acelasi pana la 15 august, cind se serbeaza Adormirea Maicii Domnului, numita popular Sfinta Maria Mare.

Pentru sufletul mortilor se dadea pomana din "coliva de struguri", alaturi de colacul sau painea din griu nou, pentru a-i face partasi la rodul anului si bucuria omului. In cuptoare se aprindea focul cu "pahuiul" de la Armindeni, pentru a se coace painea sfinta din griu nou, consumata de toti membrii familiei, ca act "sacramental"

Artemis

Cateva sfaturi pentru cei care vor sa se schimbe

Traim in secolul vitezei, intr-o societate plina de shimbari, cu libertati duse peste limite, parinti lasandu-si copiii la voia intamplarii (fara protectie si educatie), plecind in alte tari pentru a le putea asigura o existenta mai imbelsugata.

Copiii incep sa-si construiasca o educatie dupa anumite modele pe care ei si le aleg din mediul in care traiesc sau din mass-media.

Aceste modele pot fi uneori agresive, cu tendinte de a-i teroriza pe cei din jur atit fizic, cit si emotional. Tinerii au tendinta de a copia si testa tot ce vad, si isi aleg pentru experimente persoane, cred ei, lipsite de aparare: copii mai mici si batrani.

Specialistii sustin ca, daca ei pot constientiza intentia lor de a face rau, un astfel de comportament se poate schimba.

Cum va puteti schimba?

Noi nu percepem intotdeauna greselile pe care le facem. Prin urmare, ati putea intreba unul dintre parinti, un prieten de incredere, ca sa va lamuriti daca au observat ceva la dvs. Poate ca adevarul doare, insa el va va ajuta sa intelegeti ce schimbari ar trebui sa faceti. Probabil ca va fi doar o chestiune de redresare a modului de gandire si a unor aspecte ale comportamentului dvs. De exemplu, probabil, ca pina acum credeati ca sinteti superior datorita staturii, puterii sau agerimii dvs. Ginditi-va ca poate ceilalti – indiferent de statura sau de putere – au calitati deosebite, pe care dvs. nu le aveti. Poate ca trebuie sa scapati de tendinta de a fi agresiv, de a domina. Daca trebuie sa va exprimati libertatea, faceti-o in asa fel incat sa nu fiti grosolan, sarcastic sau sa jigniti. Cind sinteti tentat sa intimidati pe cineva, intrebati-va: ”Mi-ar placea sa fiu terorizat, intimidat sau umilit? Atunci de ce ii tratez pe altii in acest mod?”

S-ar putea sa nu va fie usor sa va schimbati, insa o puteti face. Pe masura ce dvs. faceti imbunatatiri in ceea ce priveste modul in care ii tratati pe ceilalti, veti descoperi, fara indoiala, ca oamenilor le va placea mai mult de dvs. Proverbele din batrani sunt algoritmi universali de existenta. Ca exemple, putem enumera: „Ce tie nu-ti place altuia nu-i face”. ”Cine ridica sabia, de sabie va pieri”. Cel care incearca sa terorizeze este posedat si patruns de aceasta energie a fricii si incearca sa o proiecteze asupra celorlalti. „Fii bun si bland”, ne spune invatatura hristica. In concluzie, ce dai aia primesti.

Artemis

Sfantul Ilie si calea spre Dumnezeu

„Ilie era un om cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni”. (Iacob 5, 17)

Astazi, credinciosii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanti prooroci din Vechiul Testament.

Sfantul Ilie s-a nascut in tinutul Tesvi, din Galaad (pe teritoriul Iordaniei de astazi), de unde si numele de Tesviteanul, in familia unui preot al Legii Vechi. Sfantul Prooroc Ilie a venit pe lume cu aproximativ 900 de ani inainte de Iisus Hristos, intr-o perioada grea a istoriei poporului ales, in vremea cultului idolilor. Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria, unde a fost trimis de Dumnezeu pentru a-i vesti regelui Ahab marea seceta. In loc sa se pocaiasca, regele a incercat sa-l ucida pe prooroc. Dumnezeu l-a ascuns intr-o pestera, langa un parau, unde sfantul a fost hranit de un corb, apoi Ilie a ajuns la o vaduva din Sarepta Sidonului (sudul Libanului de astazi), unde a inceput sa faca minuni: l-a inviat pe fiul vaduvei si i-a inmultit faina si uleiul.

Catre sfarsitul anilor de seceta, Dumnezeu l-a trimis din nou pe Ilie la regele Ahab, ca sa-i descopere acestuia ca pricina suferintelor poporului sau era inchinarea la idoli. Ca sa-l cunoasca pe adevaratul Dumnezeu, Sfantul Ilie i-a propus lui Ahab sa ridice un jertfelnic si sa se roage mai intai proorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Poporul, sfetnicii si proorocii s-au rugat idolilor, insa acestia nu le-au auzit ruga, pentru ca nu existau. Spre seara s-a rugat si Sfantul Ilie si Dumnezeu a trimis foc din cer si a ars totul, secand pana si apa din santuri. Atunci, multimile au cazut cu fata la pamant, s-au cait de pacate si i-au ucis pe proorocii si slujitorii zeilor.

In Biblie, se spune ca Sfantul Ilie a fost rasplatit de Dumnezeu, pentru viata lui lipsita de orice pacat, prin ridicarea la cer cu trupul, fara moarte fizica. La fel s-a intamplat si cu Enoh, un alt mare profet al Vechiului Testament. Tot din Scriptura aflam ca, la sfarsitul veacurilor, Ilie si Enoh se vor intoarce pe pamant, il vor infrunta pe Antihrist timp de trei ani si jumatate, vor fi martirizati si vor cunoaste si ei moartea fizica, fireasca pentru orice om.

Se spune ca, daca in ziua de Sfantul Ilie este furtuna, nu trebuie sa se deschida nici usile, nici ferestrele caselor, ca nu cumva sa se ascunda inauntru vreun diavol ce fuge de furia Sfantului. De teama, demonii se ascund prin pomi, pe sub stresinile caselor, in turlele bisericilor, in corpul unor animale, spre care Sfantul Ilie trimite trasnete. In popor, se crede ca diavolii se ascund mai mult in lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit in gospodarie si nici nu se ascunde nimeni sub un carpen, pe vreme de furtuna. Daca tuna de Sfantul Ilie, merele si alunele vor fi viermanoase. Daca ploua, va ploua 20 de zile. In unele zone din tara, sarbatoarea Sfantului Ilie incepe cu cateva zile inainte de 20 iulie si culmineaza, pe 22 iulie, cu cinstirea Sfantului Ilie de foc.

Odinioara, oamenii nu lucrau de Sfantul Ilie, ca sa fie feriti de grindina. In schimb, se obisnuia sa se imparta mere, miere si covrigi pentru cei adormiti. Traditia nu dadea voie sa se manance mere pana pe 20 iulie si nici nu era voie ca merele sa se bata unele de altele, ca sa nu cada grindina. Pe 20 iulie, merele, considerate fructele lui Sant-Ilie, se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca astfel vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

In unele zone din Moldova, in ziua de Sfantul Ilie se mananca grau nou fiert, cu miere de albine. Daca graul nu a fost treierat pana in ajunul praznicului, femeile imbraca straiele de sarbatoare si merg sa secere cativa snopi de grau, pe care ii scutura de boabe, piseaza graul si il fierb, pentru a-l cunsuma cu miere de albine. In alte zone se mananca fructe proaspete, pentru a fi sanatos tot anul umrator, insa nu mere varatece, pentru a nu fi lovit de traznete.

De Sfantul Ilie, la sat avea loc retezatul stupilor, adica recoltarea mierii de albine. La aceasta operatie luau parte numai barbatii curati trupeste si sufleteste, imbracati in straie de sarbatoare, ajutati de un copil. Femeile nu aveau voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei ai casei, impreuna cu rudele si vecinii invitati la sarbatoare, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva, adevarata petrecere cu cantec si joc, asigura belsugul apicultorilor si apara stupii de furtul manei. Era extrem de important ca la aceasta masa sa nu fie prezenti stiutorii de farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari avea puteri magice.

Fetele nemaritate obisnuiau sa mearga pe ascuns in lanurile de canepa si sa se tavaleasca goale prin roua. Daca noaptea visau canepa verde, era semn ca aveau sa se marite cu baieti tineri. De visau canepa uscata, urmau sa se marite cu un barbat mai in varsta.

In zorii zilei de Sfantul Ilie se culeg cele mai bune ierburi de leac, precum busuiocul, care se pun la uscat in locuri umbroase. Se crede ca, daca omul poarta in ziua de praznuire a Sfantului Ilie matisori de salcie, sfintiti la Florii, va fi ferit de fulgere.

In popor, Sfantul Ilie este cunoscut, mai degraba, ca un personaj mitologic, Sant-Ilie, om bun la suflet, dar iute din fire. In Panteonul romanesc, Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios, din mitologia greaca, si cu Gebeleizis, din mitologia geto-daca. Sant-Ilie mai este numit si Zeul solar, ziua de 20 iulie fiind considerata mijlocul sezonului pastoral, cand ciobanii isi coboara turmele de la stana. In imaginatia populara, Sfantul Ilie este reprezentat ca cel ce si-a ucis parintii la indemnul diavolului. Isi cere iertare pentru fapta savarsita si primeste de la Dumnezeu un car de foc si putere sa-i omoare pe diavoli. Fulgerul este considerat semnul ca Ilie umbla prin cer cu carul de foc, pentru a-i pedepsi pe demoni, iar tunetul este semn ca a mai omorat un diavol. Rotile carului au zimti, care gauresc cerul, iar apa din rai se scurge pe pamant sub forma de ploaie.

De aici si traditia potrivit careia Sfantul Ilie aduce ploile datatoare de bogatie in recolta. Inaintea zilei de Sfantul Ilie se incheie toate obiceiurile de chemare a ploii. In aceasta perioada, pe timp de ploaie, furtuna sau vijelie, oamenii isi fac foarte des semnul crucii, pentru ca Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!

Numeroase biserici de la orase si sate au hramul Sf. Ilie, iar statisticile de la noi arata ca mai mult de 120.000 de romani poarta numele acestui Sfant.

Colectivul acestui blog ureza tuturor celor care isi sarbatoresc ziua numelui "LA MULTI ANI ", multa sanatate, si veselie!

Artemis

APRECIEREA

    Exista o mare putere in alegerea de a aprecia. Fie ca apreciem o fiinta, o experienta sau orice alt aspect al vietii noastre, este intotdeauna cea mai buna optiune.

   In primul rand, este o manifestare a Naturii nostre Divine, caci, in opinia mea, una dintre atitudinile permanente ale Divinitatii este tocmai recunostinta.

  Cum toate gandurile, emotiile, cuvintele si actiunile noastre sunt creatoare ale realitatii pe care o experimentam, ori de care ori alegem sa privim cu apreciere si recunostina un aspect al vietii noastre, ii amplificam manifestarea acum si in viitor. Daca, de exemplu, sunt recunoscatoare pentru starea de sanatate de care ma bucur in prezent, voi atrage cu mai multa usurinta o stare similara si in viitor, fiindca ma aliniez cu vibratia acestei stari si raman in ea.

   Cred sincer ca in absolut orice ni se intampla si orice traim putem gasi ceva de apreciat. Uneori pare imposibil, insa daca mintea noastra nu gaseste acel « ceva », sufletul nostru are intelepciunea de a discerne. Am auzit undeva o afirmatie foarte frumoasa : « Ni s-au daruit numai miracole si ni s-au trimis numai ingeri ... » La un nivel foarte profund, cred ca tot ce ni se intampla este spre Binele nostru suprem, chiar daca uneori pare ca doar Dumnezeu stie care e acesta. Putem alege sa privim cu precadere partea luminoasa a vietii, fara ca asta sa insemne  a ne aseza pe nas o pereche de ochelari roz sau a ignora dificultatile si provocarile din calea noastra. Daca in viata cresc si se dezvolta aspectele pe care ne focusam cel mai mult, e firesc sa fim mai atenti si sa apreciem mai des ceea ce e bun in existenta noastra.

   Eu am ales sa ma intreb de mai multe ori pe zi : ce apreciez la viata mea acum, sau azi, sau in acest context... ? Este o intrebare care automat ma pozitioneaza in armonie cu Sinele meu Divin, fiindca am observat ca Ego-ul este cam greu de multumit si mai rar se gandeste la motive de apreciere :)

  Un alt exercitiu interesant este sa stabilesc dimineata ce anume voi aprecia la experientele din ziua respectiva ; este un mod placut de a-mi programa pozitiv asteptarile si intentiile, in plus ma ajuta sa ma obisnuiesc cu starea de recunostinta, fiindu-mi mai usor sa o accesez.

Iubirea Divina de Acasa

Motto: Faptul ca din partea sa Dumnezeu a facut totul pentru om, pana si jertfa Sa de pe crcuce, dovedeste ca omul are un prea imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intentiei Divine; centrul si sinteza creasiunii Sale: lumea vazuta, imbinata cu lumea nevazuta. Iata de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii Divine: adica sa traim deodata, si ca persoane vazute, si ca persoane nevazute; caci omul are valoarea aratata de jertfa de pe cruce. Cind omul traieste in adevarata lui valoare este subiect de istorie, pe cand, daca renunta la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, in rand cu oricare dintre obiecte; nu mai poarta un nume, ci poarta un număr. 

Preot Ieromonah Arsenie Boca “Cararea Imparatiei”

Doamna Geta Heimerl, e un om cu un suflet mare si prin intermediul povestilor compuse de ea (adresate atit copiilor cat si adultilor) stie si poate sa aduca multa liniste si pace celor din jur… In randurile ce vor urma domnia sa ne va impartasi o traire emotionanta.

“Dragii mei, am sa va povestesc o traire a sufletului meu. O traire care mi-a schimbat total viata, care m-a facut sa inteleg rostul nostru pe acest pamant. Ziua aceea as putea-o numi cea mai importanta zi din viata mea. De ce?... pentru ca din acel moment, am inceput sa intru in contact cu alte dimensiuni, cu alte entitati. De atunci, cu ajutorul acestor entitati, am invatat lucruri care nu existau in nici o carte. De cite ori le-am cerut ajutorul, nu au intirziat sa mi-l ofere. De atunci am descoperit ca lumea celor “decedati” nu este ceva de neatins... ca ei vin si ne ajuta... celor care au „urechi” sa-i auda le dau povete si nu numai. De atunci, din acea zi, am inteles ca fiecare om isi are rostul si menirea sa. O menire care incepe cu mult inainte de a ne naste...si culmea ...misiunea aceasta se poate afla.

Fiecare am citit sau am auzit de-a lungul timpului despre tot felul de intamplari miraculoase. Le credeam mai mult sau mai putin, dar intotdeauna, in urma lor ramanea un semn de intrebare “oare as putea trai si eu un astfel de eveniment? ”...curiozitatea fiind intotdeauna prezenta.

Citisem povesti despre lumea de dincolo, care de care mai inspaimantatoare, şi aproape ca, de cele mai multe ori mi-a fost frica la gandul ca odata si odata va trebui sa plec dincolo, in lumea celor drepti.

Povestea mea incepe intr-o seara de toamna frumoasa, bogata, in urma cu zece ani… Primesc un telefon de la mama mea: tatal meu s-ar putea sa nu mai reziste pina dimineata si sa plece in cealalta dimensiune, cea a mortii. M-a cuprins o disperare imensa. Nu se poate! striga sufletul meu. Nu se poate! Tatal meu era pentru mine sensul meu de a fi, era tot ce poate fi mai bun si mai cald in viata mea, era steaua mea calauzitoare. El era locul in care ma retrageam cand nu mai aveam puterea de a merge mai departe. El era singura fiinta din viata mea care cu un singur cuvant imi stergea durerea si ma facea sa ma ridic, sa am incredere in mine si sa privesc mereu cu iubire in jurul meu, indiferent ce mi s-ar fi intamplat.

In acea stare, singurul meu gand a fost rugaciunea. Cum il mai puteam ajuta altfel? L-am rugat pe ingerasul meu pazitor sa fie cu mine in rugaciune, am rugat Divinitatea sa-mi trimita si alti ingerasi ca impreuna sa ne rugam pentru sufletul tatalui meu.

A fost cea mai puternica rugaciune din viata mea. Nu m-am rugat niciodata pana atunci la fel de puternic, si nici nu cred ca as mai putea vreodata. Toata puterea vietii mele a fost în acea rugaciune. Cand am terminat mi-am ridicat mainile catre cer, erau luminoase… si in coborarea lor, urme de lumina au ramas in aer, ca doua comete. Ma simteam impacata. O linistite suprema pusese stapanire pe sufletul meu, nemaintalnita pana atunci. Am facut cativa pasi prin camera si, cu sufletul plin de toata puterea rugaciunii, m-am indreptat spre dormitor. Am intrat si… dintr-o data am simtit cum incep sa urc rapid. Am privit imediat in jos, picioarele erau de parchet… si totusi… urcam cu o viteza uluitoare.

Brusc a aparut in fata ochilor mei filmul vietii mele, un cliseu cu toate intamplarile vietii si parca cineva il derula in fata mea. Am retrait, uluitor de repede, toate operatiile mele , divortul, decesul iubitei mele bunici , stiam fiecare imagine ce inseamna, retraiam fiecare stare, totul intr-o viteza extraordinara. Urcam neincetat. Mi-am spus: Doamne, ce repede s-a scurs viata mea, ca o fluturare de aripi. Urcam, si, dintr-o data mi-am dat seama ca toate greutatile prin care trecusem pana atunci au fost raportate la locul unde ma aflam in acel moment, foarte mici, si culmea , am inteles ca as fi fost in stare sa trec prin multe rele , numai sa ajung acasa. Pentru ca asa simteam acel loc… acasa. Acesta a fost locul final la care am urcat. Ajunsesem intr-o lume a iubirii, a impacarii, a bucuriei. Nu se poate descrie in cuvinte starea aceasta, nu exista cuvinte la superlativ pentru a o defini, ea se traieste, nu se defineste. Simteam bucuria creatiei, traiam starea de multumire a eternei iubiri.

Pentru prima data in viata mea am simtit adevarata iubire. Atunci, acolo, mi-am dat seama ce jalnic iubisem pana atunci. Chiar densitatea aerului era alta, iar timpul, ei bine, timpul nu-l simteam . Aveam intuitia ca acolo, la acel moment, timpul trecut, prezent si viitor sunt una.

Ma “scaldam” in acea stare de imensa pace, iubire, armonie. Si am avut extraordinarul sentiment de ACASA. Acolo eram intr-adevar, acasa. Dintr-o data am stiut ca de acolo am venit pe pamant si ca acolo ma voi intoarce candva si brusc, in urma acestor constientizari am simtit ca incep sa cobor, si m-am rugat cu disperare: Doamne, ajuta-ma sa nu gresesc prea tare, ca nu cumva sa nu ma mai intorc… acasa!

Si, cu    sufletul plin de aceasta fierbinte rugaciune am revenit in camera mea. Eram uluita. Toata fiinta mea era plina cu cea mai mare comoara care exista: Iubirea Divina. Ma simteam atat de mica si totusi atat de mare. Mica pentru ca pana atunci numeam iubire un semtiment ce era infim in comparatie cu ceea ce simtisem acolo sus, si mare pentru ca sufletul meu plutea intr-o pace pe care nu o voi uita niciodată.

Am fost acasa, spunea sufletul meu, acolo unde iubirea este eterna, unde pacea si toate cele bune si frumoase traiesc in stare maximă. Acolo nu era durere.

Tocmai coborasem din lumea Iubirii. Priveam in mine. Si eu eram iubire. Pentru prima oara in viata mea am vazut iubirea din mine si am inteles ca ea exista in fiecare dintre noi. Toti purtam in noi imensa iubire. Depinde de noi cum si cand o “scoatem” la iveala. Si o avem tocmai pentru ca toti venim de acolo, de acasa, si toti vrem, constient sau nu, sa ne intoarcem… acasa.

Dimineata am sunat la parintii mei. Taticu isi revenise “miraculos”. Am multumit din nou pentru imensul ajutor. Atunci am stiut ca nu i se mai poate întimpla nimic rau tatalui meu.

Din acea seara a inceput “calvarul” meu. Dorul imens de acasa.

Nu mai puteam trai ca pana atunci. Incepeau sa apara alte prioritati in fata mea, iar dorul de acasa ma facea sa plang ore in sir.

Zi de zi mergeam la biserica Sfintul Elefterie si ma rugam la icoana Domnului Iisus Hristos. Ma rugam sa primesc puterea de merge mai departe, de a-mi putea indeplini misiunea acestei vieti aici, pe pamant. Aveam momente cand imi doream sa mor... in felul acesta as fi putut ajunge acasa. Dupa saptamani de rugaciuni, intr-o după-masa, stand ca de obicei ingenunchiata la icoana Domnului Iisus Hristos, in aceeasi biserica, ma rugam: Doamne, ajut-o pe roaba ta Georgeta… si… dintr-o data aud o voce, venind de undeva din dreapta mea, care-mi spune bland si duios: Tu nu esti roaba nimanui… Uimita am privit in jur, dar nu vedeam pe nimeni. Dar atunci ce sunt?, am întrebat mental, cuprinsa de uimire.

“Voi toti sunteti invatatei”, mi-a raspuns cu iubire aceeasi voce…

Aceasta a fost prima mea comunicare cu lumea de dincolo. Am inteles ca de acolo, de acasa primisem acest dar: de a putea comunica cu entitati ale lumii divine.

In orice exista un inceput. Acesta a fost inceputul meu. Rugaciunea a declansat totul. De atunci mi s-au întamplat multe.

Privind in urma, totul mi se pare normal. Comunicarea cu lumea divina este acum, la “ordinea zilei”. Pot fi în acelasi timp si aici, si “dincolo”.

Artemis