Scris in noi...

cantecul zorilor e scris mereu in noi,

de presimtirea calda a intailor raze...

cand dupa o prea lunga noapte,

ne regaseste soarele 

si imbracati in lumina lui,

ne bucuram, de fapt, ca ne-am regasit propria noastra lumina...

suntem un inceput 

si rasarim in fiecare clipa noua

cu prospetimea izvoarelor de munte,

care tasnesc cu sete dintr-un necunoscut adanc,

si limpezi vin sa potoleasca 

setea din multe alte vieti...

lumini si ape, zambim si curgem mai departe,

pictandu-ne povestea cu fiecare pas,

macar de n-am uita pe drum,

ca-n noi necunoscutul  mereu scrie
un cantec nou in albe dimineti...