Comunicăm, în permanenţă, cu tot şi cu toate, cu întreaga Creaţie şi suntem UNA cu Atotputernicul şi UNICUL TATĂ
CERESC, indiferent cum este El numit: Dumnezeu, Allah, Yahweh, Conştiinţa
Universală sau oricum altcumva. Dar, oare, câţi dintre noi sunt conştienţi de acest fapt? Câţi
simt, cu adevărat, că
gândurile, sentimentele, emoţiile noastre creează, atât pe Pământ, cât şi în
întregul Univers, efecte ale căror cauze suntem noi?
Şi, totuşi... Noi suntem cei ce suntem. În adâncul
fiinţei noastre purtăm, cu toţii, Scânteia
Divină şi avem puterea de a fi co-creatori ai noştri, cei de azi, şi ai acestor
vremuri, dar şi ai noştri, cei de mâine, şi ai celor ce vor veni. Noi avem puterea
de a schimba suferinţa în bucurie, ura în iubire şi întunericul care ne acoperă
Sufletul, în Lumină. Avem puterea de a ne cere iertare, de a ierta şi de a ne
ierta. Avem puterea de a ne schimba şi, în acelaşi timp, de a schimba tot ceea
ce se află în jurul nostru. Dar... depinde de noi cum se produc toate acestea,
pentru că, în primul rând, NOI trebuie să ne schimbăm, dacă vrem ca cei din
jurul nostru să se schimbe. Şi, mai ales, să învăţăm să nu căutăm în afara
noastră ceea ce se află, de fapt, în noi. Dacă gândurile ne sunt binevoitoare,
dacă sentimentele sunt nobile, dacă emoţiile noastre sunt generatoare de trăiri
profunde, înălţătoare, atunci vom respecta ordinea firească, ordinea Divină, a vieţii ce conduce la sănătate deplină, la
vindecare în plan fizic, sufletesc şi spiritual. În schimb, dacă avem gânduri
întunecate, rele, dacă avem sentimente care nu ne onorează, dacă suntem
bântuiţi de invidii, ură, mândrie şi de neiertare, ajungem, prin atitudinea şi
acţiunile noastre, să atragem dezordinea, haosul şi boala. Să nu uităm că starea de
dezordine interioară se reflectă în dezordinea pe care o provocăm sau o
menţinem în jurul nostru, iar BOALA este o măsură a acesteia. Şi, când vorbim despre dezordine, ne referim atât la cea fizică, din casele noastre, din jurul
nostru, din planul material, la dezordinea din plan financiar, cât şi la cea
din plan mental, sufletesc şi spiritual. Lipsa respectului faţă de semenii
noştri, faţă de noi înşine, faţă de Natură, faţă de Mama Pământ, faţă de
întreaga Creaţie, ascunde, de fapt, lipsa respectului şi a iubirii faţă de
Tatăl Ceresc. Degeaba tocim pragul bisericilor, templelor şi a altor locuri
sfinte, dacă suntem răi şi invidioşi, dacă înjurăm, dacă ne batem copiii şi le
călcăm sufletele în picioare, dacă lovim un animal nevinovat, în loc să-l
mângâiem şi să-l hrănim, dacă poluăm mediul şi dacă distrugem natura. Lucrarea
lui Dumnezeu este peste tot, în tot şi în toate. Poate ar trebui să ne întrebăm
mai des: cum Îl cinstim pe Dumnezeu şi cum Îi arătăm iubirea noastră? Şi, dacă,
totuşi, nu ne pasă de nimic din toate acestea, dacă ne continuăm viaţa
neperturbaţi, reticienţi la orice fel de schimbare, pentru că este mai comod
aşa, atunci, de ce ne întrebăm, oare, de ce suntem bolnavi şi totul în jurul
nostru merge rău?
